GHID DE ATELIER
Variațiile lemnului transversal pe fibră
Lățimea scândurilor variază cu umiditatea. Estimează variația din contragerile publicate și lasă loc pentru ea în proiect.
De ce își schimbă lemnul dimensiunile
Lemnul se contrage și se umflă mai ales transversal pe fibră. Pentru majoritatea speciilor, Wood Handbook dă o contragere longitudinală de la verde la anhidru de numai 0,1–0,2%; cea tangențială, de-a lungul inelelor, o depășește pe cea radială, care le traversează: la speciile de pe acest site este de 1,3–2,2 ori valoarea radială. De aceea, o scândură debitată tangențial își schimbă lățimea și se curbează transversal mai mult decât una debitată radial.
Contragerea începe numai sub punctul de saturație a fibrei, în jur de 30% umiditate. În utilizare, lemnul variază de obicei între circa 6% și 14% umiditate; în acest interval, Wood Handbook consideră liniară relația dintre contragere și umiditate.
Estimarea variației
Ecuația 4-9 din Wood Handbook presupune că dimensiunile variază liniar între punctul de saturație a fibrei și starea anhidră. Pentru o variație de câteva puncte procentuale, schimbarea lățimii este aproximativ lățime × contragere totală ÷ 100 × variație de umiditate ÷ punct de saturație a fibrei. Folosește contragerea tangențială la scânduri debitate tangențial și pe cea radială la debitare radială; pentru orientare mixtă sau necunoscută, manualul sugerează valoarea tangențială.
Scândurile individuale variază: manualul indică un coeficient de variație al contragerii de circa 15%, iar cheresteaua este rareori debitată perfect tangențial sau radial. Consideră rezultatul o estimare, nu o toleranță. Tabelul arată o scândură lată de 300 mm la o variație de 4 puncte procentuale, de exemplu de la 12% într-un sezon umed la 8% într-o încăpere încălzită.
| Specie | Debitare tangențială | Debitare radială |
|---|---|---|
| Teak | 2,4 mm | 1,3 mm |
| Mahon (Swietenia) | 1,9 mm | 1,4 mm |
| Iroko | 2,8 mm | 1,8 mm |
| Nuc american | 3,1 mm | 2,2 mm |
| Stejar european | 3,8 mm | 1,7 mm |
| Stejar roșu american | 3,4 mm | 1,6 mm |
| Arțar de zahăr | 4 mm | 1,9 mm |
| Fag european | 4,4 mm | 2,1 mm |
| Eucalipt grandis | 3,9 mm | 2,2 mm |
| Molid | 3 mm | 1,4 mm |
Proiectarea cu loc pentru variații
Materialul debitat radial își schimbă mai puțin lățimea; de aceea, pardoseala din scânduri debitate radial se contrage și se umflă mai puțin, iar rosturile dintre muchii se deschid mai puțin (Wood Handbook, capitolul 6). La aceeași lățime, speciile cu contragere mică, precum teak sau mahon, variază mai puțin decât fagul sau stejarul.
Un panou încleiat se comportă ca o singură scândură de aceeași lățime: un blat de 600 mm variază de două ori cât unul de 300 mm. Lasă loc acestor variații: fixări cu găuri alungite sau fixări glisante, spațiu pentru panouri în rame și jocuri la sertarele și ușile montate într-un sezon uscat.
Umiditatea înainte de prelucrare
Variațiile de după asamblare provin din diferența dintre umiditatea la debitare și cea din utilizare. Măsurarea înainte de prelucrare și aclimatizarea materialului la viitorul mediu elimină cea mai mare parte a diferenței înainte ca aceasta să afecteze îmbinările.
Un blat din stejar european debitat tangențial, lat de 600 mm, trece de la 12% la 8% umiditate: se îngustează cu 600 × 9,7% × 4 / 31 ≈ 7,5 mm (contragerea și punctul de saturație a fibrei din Tropix).